luni, 13 octombrie 2014

Toamna la Harsany

 



Eram în plin sezon de pescuit la crap dar problemele de la serviciu nu păreau să se mai termine, alungându-mi tot mai mult orice speranţă de a mă revedea pe un lac,  pescuind. Zilnic eram însă nevoit să ascult poveşti pescăreşti soldate cu capturi impresionante ce-mi răscoleau amintirile partidelor trecute. Nopţile îmi erau tot mai des presărate de vise în care sunetul avertizoarelor mă făceau să mă ridic efectiv din pat, încercând (buimac cu eram) să caut rod-podul prin dormitor.
    Într-una din zile, primesc o veste extraordinară.
    Un prieten bun îmi oferă o rezervare pe un lac cu renume ce numai are nevoie de nici o prezentare – Harsany din Ungaria, pe care nu o mai putea onora.
    Tentaţia este foarte mare, însă mă prinde total nepregătit.
    Cunoscând foarte bine lacul, ştiam faptul că, datorită limitării cantităţilor de nadă,  o bilă bună poate face oricând diferenţa.
    Presat de problemele mele de serviciu conştientizez faptul că, nu am timp suficient să rezolv problemele legate de prepararea nadei şi… ca în reclama la Mr. Proper, în faţa mea apare soluţia salvatoare… Marian!
    Marian este un prieten pescar care şi-a deschis un magazin online (www.baitshop.ro) ce comercializează ingrediente şi nadă pentru pescuitul crapului, pe care le achiziţionează de la firme de renume în domeniu, produse de foarte bună calitate.
    De ceva vreme, împreună cu un alt prieten comun, cu o vastă experienţă crapistă şi mai multe competiţii la activ, în cochetul laborator a lui Marian au pus bazele HIGH PERFORMANCE BAITS.




    Îl rog să-mi ruleze 8 kg de boiliesuri (5 kg de bile fierte şi 3 kg de bile solubile) pe bază de făinuri de peşte, făinuri de crustacee, proteină lactică, aminoacizi de bună calitate – ce mai… un boilies care să facă faţă pe un asemenea lac unde aproape lunar se organizează câte un concurs de pescuit.
Apropo, partida mea urma să se desfăşoare exact la sfârşitul unui concurs de pescuit la crap şi acest lucru, trebuie să recunosc, îmi dădea puţine emoţii ştiind faptul că, de regulă, după stresul unui concurs, peştele este mai reticent iar şansele de a aduce în cârlig un peşte deja sătul, sunt foarte mici.
Ajung în final pe lac… şi îl găsesc înţesat de pescari sosiţi deja cu câteva ore mai devreme iar din discuţiile purtate cu ei, am aflat că peştele nu răspunde la nadă aşa cum se întâmpla de obicei pe acest lac. Temerile mele se adeveresc însă nu clachez.
Îmi pregătesc echipamentul cu gândul la strategia pe care urmează să o abordez în această situaţie.

 

Urc în barcă, sondez apa, pun o baliză şi încep să nădesc oarecum răsfirat şi pe diagonală, cu bile solubile, câteva Marine Halibut Pellets luate tot de la Marian şi o mână de alune tigrate.
Nu mă hazardez să nădesc mult (maxim 1,5 kg de nadă pentru 3 lansete) principalul scop fiind acela de a vedea unde este cantonat peştele şi la ce răspunde mai bine.
Aleg pescuiesc cu o montură mai fină, cu fir moale, un cârlig uşor dar ager – un wide gape nr.6.

    


    Nu se întâmplă mai nimic, nici în standul meu nici al vecinilor, fapt ce mă determină să scot o lansetă şi să mă apuc de vânătoare.
    Pun un săculeţ de PVA în care am introdus câteva bile solubile tăiate şi o peletă Marine Halibut de 20 mm pe care o cioplisem puţin.
    Se apropie seara, iar vecinii de stand încep să facă nădirea de seară. Nu avuseră peşti prinşi şi nu înţelegeam de ce trebuie să mai nădeşti. Era clar că peştele nu este acolo sau poate că era încă giftuiţi de festinul concursului care abia se terminase.
    Mă pun în scaun şi la o ţigară îmi mai leg un cârlig nr.8 de cu gândul de a pune peste noapte o bilă de 14 mm ridicată de o jumătate de pop-up şi pe care să o amplasez cu un săculeţ de PVA de data aceasta mai aproape de malul din dreapta pontonului unde instinctul îmi spune că mustăcioşii s-au retras şi îşi fac siesta.
    Pare să fi fost o alegere bună pentru că la numai o oră am primul run… Urmează puţină adrenalină, crapo-balet şi pun pe saltea primul peşte. O salontă de 15.70 kg, înţepată perfect cu care reuşesc să mă fotografiez improvizând un stativ pentru telefon.

 
    E bine totuşi că am punctat pentru că acest lucru îmi dăduse încredere şi mai ales idei pe care să le pun în practică a doua zi.
    Dimineaţa  mă prinde cu câteva capturi luate pe timpul nopţii  pe care în special din afara patului de nadă.
Împrospătez patul de nadă şi pentru că am văzut ceva activitate în zona balizei hotărăsc să pun o bilă fiartă de 24 mm exact în locul în care am nădit mai concentrat.
Este ora prânzului şi se pare că şi al peştilor! Un sunet scurt mă face să mă ridic de la masă. Este lanseta cu bila de 24 mm pe care tocmai o lansasem. Mă apropii de lansetă şi observ cum firul se întinde ridicându-se din apă.
A muşcat! Ştiam că nu o să reziste mult tentaţiei … că deh… ce-i bun … şi la crap îi place!
Înţep mai uşor şi simt că la capătul firului am de a face cu un peşte mai îmbrăcat.
Previzibil aspect, tocmai după trăsătura mai anemică cu care şi-a trădat prezenţa.
Cu pompaje şi recuperări prudente încerc să-l aduc spre mal. Totul decurge minunat şi minciogul îl primeşte cu braţele deschise.


  
Era să fie cel mai frumos exemplar al scurtei partide, un solzos de 19.70 kg.
Au mai urmat şi alţi peşti care mi-au potolit pofta de pescuit la crap pentru o vreme.
Concluzionând, pot spune că a fost o partidă reuşită, în care, dacă aş fi pescuit pe o baltă mai odihnită aş fi prins poate mai mulţi peşti şi poate mai mari.
Aşa, trebuie să mă mulţumesc cu aceste rezultate, să mă bucur că am mai învăţat ceva nou şi nu în ultimul rând să-i mulţumesc lui Marian şi www.baitshop.ro pentru produsele High Performance Baits achiziţionate.

                                                     Vă doresc tuturor fire întinse!


Doru Costin
10.10.2014